A
L
T
E
R
N
A
T
I
V
A
       
A
C
A
D
E
M
I
C
A
Publicatie electronica de atitudine si initiativa civica si profesionala
Despre GRAUR

Campania pentru integritate academica. Campania antiPlagiat        Ghinesbuca haiducilor si haiduciilor contra civilizatiilor

19 decembrie 2012

Dilema plagiatului: sa se faca lustratie sau sa fie luxatie ?…

Prof.Univ.Dorin Isoc, dr.ing, E-mail personal:Dorin.Isoc@yahoo.com , Web profesional: http://users.utcluj.ro/~isoc. Blog: http://dorinisoc.blogspot.com
Motto:
"Omenirea nu mai poate accepta paradoxul ca responsabilitatea penala sa fie cu atât mai slaba, cu cât autorul crimei este mai puternic, iar crimele sale sunt mai grave. "

Robert Jackson, Procuror al Tribunalului de la Nürnberg

Certitudini

A. Ce este plagiatul?
". . . plagiatul include atat furtul sau insusirea ilegala a proprietatii intelectuale cât si copierea consistenta neatribuita din textul lucrarii altuia. … Prin copierea consistenta, neatribuita din textul lucrarii altuia se intelege preluarea cuvant cu cuvant sau aproape cuvant cu cuvant, de propozitii si/sau paragrafe cu care se incearca, prin mijloace materiale, sa se induca in eroare cititorul de rând in ceea ce priveste contributiile autorului. . ." (* * *, ORI Policy on Plagiarism, 1994. URL: ori.hhs.gov [Accesat la: 11 decembrie 2011]).
B. Democratia nu a fost facuta sa înlocuiasca legea.
Intr-un societate civilizata, prin vot universal, majoritatea poate aduce la putere un partid în care hotii fac legea, membrii unui partid pot decide tot prin vot sa-si puna drept sef un hot, dar nimeni si niciodata nu poate vota, impotriva probelor, ca un hot nu este hot sau ca o tara trebuie sa admita ca autorul unei faradelegi ar trebui sa nu fie pedepsit.
C. România nu a fost si nu este "ograda fara câini" sau, de când se stie stat civilizat, România a respectat proprietatea intelectuala si a condamnat plagiatul:
b1) Legea capitalista timpurie:
"Art.20. Din contra, nu constituie o atingere a dreptului de proprietate literara:… 4. Reproducerea în cartile didactice: antologii, crestomatii, publicatii pentru cultura scolarilor, carti de citire, compozitii, gramatici, dictionare, etc. de pasaje izolate, poezii si mici bucati literare sau stiintifice, în întregime sau rezumate, cu obligatia aratarii numelui autorului si titlului lucrari din cari s'a facut reproducerea sau rezumarea." (Legea asupra proprietatii literare si artistice din 1923)
b2) Legea comunista timpurie si târzie:
"Art. 14. - Sint permise fara consimtamântul autorului si fara plata vreunei remuneratii respectându-se insa celelalte drepturi ale acestuia: ... e) extrase de mica intindere din opere literare, … ori stiintifice, … , servind exclusiv ca document explicativ pentru continutul scris sau vorbit in conferinte sau publicatii cu caracter stiintific, … publice, sau pentru popularizarea acestor opere prin radio si televiziune; Art. 15. - In cazul folosirii operelor conform … art.14, trebuie sa se indice opera originala, numele autorului acesteia, …. Aceste mentiuni se vor trece si in …publicatiile relative la opera realizata dupa o alta opera literara, artistica sau stiintifica….... ". (Decret nr.321 din 18 iunie 1956 privind dreptul de autor)
b3) Legea neo-capitalista:
"Art. 33. (1) Sunt permise, fara consimtamantul autorului si fara plata vreunei remuneratii, urmatoarele utilizari ale unei opere aduse anterior la cunostinta publica, cu conditia ca acestea … sa nu il prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare: … b) utilizarea de scurte citate dintr-o opera, în scop de analiza, comentariu sau critica ori cu titlu de exemplificare, in masura in care folosirea lor justifica intinderea citatului; … (4) In toate cazurile prevazute la alin. (1) lit. b), … trebuie sa se mentioneze sursa si numele autorului, cu exceptia cazului in care acest lucru se dovedeste a fi imposibil; … ...". (Legea nr 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe)
(în continuare pentru mentionarea sursei si numelui autorului se va folosi sintagma de "atribuirea operei").
C. Nimeni nu este mai presus de legea iar necunoasterea legii nu este o scuza pentru a o încalca (Nemo censetur ignorare legem ignorantia juris non excusat). (Citat prezent, în esenta, în Constitutia oricarui stat civilizat)

Unde ne aflam…

Graba de a încadra lucrurile în prioritatile scandalului si nu ale analizei lucide ne-au împiedicat sa constatam în 1989 distanta între realitate si iluzie, adica între valoarea noastra de creatori si standardele lumii civilizate în ceea ce înseamna creativitate.
Degeaba lozincile momentul revolutiei puneau stiinta româneasca pe primele locuri din lume, fiindca la scurt timp dupa spargerea geamului murdar al minciunii numarul de cereri de brevete de inventie s-a micsorat de la circa 4000 cereri de brevete în 1988 / an la circa 1000 cereri de brevete de inventie / an în 2010 în timp ce numarul de lucrari publicate în tara creste de la circa 1400 de articole stiintifice în 1988 la circa 20.000 articole stiintifice în 2003 iar numarul de carti cu caracter stiintific publicate în tara creste de la mai putin de 1000 de titluri de carti în 1988 la circa 5000 titluri de de carti în 2008!
Cautarea motivelor celor doua evolutii va ajunge foarte repede la esenta: dupa 1989 cercetarea a încetat sa mai "produca" dar numarul de articole si carti publicate a crescut fulminant ca urmare a cresterii numarului de scoli superioare, a introducerii conditiei de promovare ca urmare a numarului de publicatii si a deschiderii accesului la bibliografia straina, mai ales prin internet.
Din pacate, în absenta cercetarii proprii justificate de necesitati si comenzi, rezulta cu usurinta ca numarul de publicatii nu poate fi pus în relatie decât cu concurenta de a scrie iar în absenta subiectului pertinent si a rezultatelor acoperite de activitatea proprie de cercetare, ponderea lucrarilor plagiate a crescut în mod exponential.
Estimari realizate de autor la nivelul anilor 2008 - 2011 în relatie cu activitatea personalul didactic, de cercetare si a studentilor Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca conduc la un volum posibil al operelor plagiate la valorile de circa 80% pentru tezele de doctorat, 60-70% pentru carti si lucrari asimilate lor, 65-70% pentru articolele publicate atât în limba româna cât si în alta limba decât cea româna. Raportarea s-a considerat a fi realizata la întregul volum de opere realizate si publicate de autorii din aceasta institutie.
O astfel de estimare extinsa, cu mici ajustari, la nivelul întregului sistem de învatamânt superior si cercetare din România permite sa se afirme ca la acest moment România ar putea sa posede un numar de circa 10,000 de opere plagiate. Se insista asupra ipotezelor avute în vedere: a) perioada analizata este între 1970-2011; b) este vorba despre teze, articole si carti sau asimilate lor; c) autorii sunt cadre didactice universitare, cercetatori, doctoranzi; d) este vorba despre întregul sistem de învatamânt superior si de cercetare din România !

De ce plagiatul….

In acest moment este tot mai evident ca prin folosirea plagiatului ca tehnica de înlocuire a creatiei intelectuale proprii, un numar semnificativ de persoane au folosit prevederile prin care prin publicare se pot obtine avantaje semnificative în mod deosebit titlul de doctor în stiinte si gradele didactice.
Este specific faptul ca multe, mult prea multe titluri de doctor în stiinta au fost obtinute si sunt obtinute in continuare de un numar semnificativ de persoane la un numar important de ani de la finalizarea studiilor universitare, doar cu scop de palmares personal. Aceste persoane sunt sau vizeaza functii în structurile de partid si de stat, în administratia publica.

Ce spune legea….

Este evident ca în orice conditii, obtinerea unui titlu, fie el si stiintific sau a unei pozitii în conditiile încalcarii legii înseamna anularea dreptului dobândit.
Cu sau fara Legea educatiei din 2011, persoanelor care sunt dovedite ca autori ai unor teze de doctorat depuse în vederea îndeplinirii procedurii stiintific-administrative trebuie sa li se retraga titlul obtinut în mod fraudulos.
Nu exista o lege în acest sens ci este vorba de un principiu de baza al unui stat de drept.

Ce nu au gândit plagiatorii, dar o spune cartea…

Autorii operelor plagiate, fie ele chiar si teze de doctorat, au crezut ca titlul stiintific, odata acordat, nu mai poate fi contestat oricare ar fi fost calea sa de obtinere.
In cartea dedicata plagiatului se justifica de ce, în mod indubitabil:
"…Plagiatul ca fapta nu dispare. Plagiatul ca fapta nu se perima. Plagiatul ca fapta nu depinde de dimensiunea piesei de creatie preluata fara atribuire…"
In aceste conditii, pe cale de consecinat, plagiatul este imprescriptibil câta vreme opera a fost publicata si a intrat în tezaurul intelectual al tarii. Odata probata fapta de plagiat, institutia care a recunoscut îndeplinirea procedurii legale este în drept sa actioneze pentru anularea titlului acordat.

Care este realitatea despre plagiat în România?

Inainte de toate trebuie spus ca în România plagiatul este principala racila care împiedica adevarata creatie intelectuala sa fie a adevaratilor creatori.
Prin aceasta, întreaga societate româneasca este lipsita de vigoarea de promovare a noului în toate domeniile. Efectul principal este eliminarea oricarui caracter de promovare a noului atât din scoli, cât mai ales din cercetare si din activitatea firmele productive.
Solutia de îndreptare este una simpla si evidenta: societatea româneasca trebuie sa se curete de poluarea intelectuala si sa-i faca inofensivi pe cei care doresc sa fie confundati cu adevaratii creatori, sa se bucure de respectul care trebuie acordat adevaratilor creatori.
La fel ca în cazul politicii si a schimbarii sistemului politic, solutia care se propune este ‚LUSTRATIA'.
Prin LUSTRATIE se întelege în acest caz pedepsirea persoanelor care au fost dovedite ca autoare a unor opere plagiate si au indus în eroare, în acest fel, întreaga societate prin îndepartarea lor de orice situatie în care putea promova la functii in sistemul public si ar putea decide asupra banului public oricare ar fi modalitatea în care ele ar fi implicate în elaborare deciziei.

Care este visul plagiatorilor ?

Anul 2012 a aratat pentru prima data ca plagiatul este o problema a României si ca unii considera plagiatul ca arma de reglare a conturilor dintre oameni politici din toate partidele.
In acest moment, prin modul în care organele de stat si institutiile României a solutionat multe din cazurile de plagiat semnalate este mai mult decât evident ca ceea ce se urmareste este în fond compromiterea României prin adoptarea unei legi speciale a plagiatului, situatie care nu exista si care nu se justifica nicaieri în lume.
Rolul acestei legi ar fi în esenta unul singur si anume impunerea LUXATIEI adica a tratarii plagiatului în asa fel încât prin lege, cazurile petrecute înainte de un anumit an conventional, fie el 2008 sa fie declarate drept "iertate" indiferent când ar fi identificate si pedepsirea numai a cazurilor de plagiat ulterioare acestui moment !
In acest fel, întreaga clasa politica, toata armata de profitori ajunsi în functii academice înalte si-ar continua activitatea si abuzurile în mod nestingherit!
Concluzia este ca prin presiune politica anticipata de modul de solutionare al unor cazuri de plagiat, mediul politic ar urma sa înlocuiasca LUSTRATIA prin LUXATIE !

Cine este competent sa trateze plagiatul?

Plagiatul poate fi identificat de orice persoana care stie citi si are calificare minma într-un anumit domeniu în care are o imagine de ansamblu asupra operelor scrise si poate aduce probe ca fapta de plagiat exista.
Persoana care a identificat plagiatul îl poate face public, de exemplu în Indexul Operelor Plagiate în România de la adresa www.plagiate.ro , spre stiinta tuturor celor care au fost indusi în eroare prin punerea în circulatie a operei plagiate.
Din acest moment, orice persoana interesata poate sesiza, dupa întocmirea unui raport de constatare factuala, un organ abilitat sa dispuna anularea efectelor aparitiei operei plagiate sau pedepsirea persoanei autorului plagiator.

De ce este necesara discutarea si solutionarea cazurilor de plagiat?

a) Pentru ca argumentul lipsei prevederilor de reglementare este un neadevar evident.
b) Este necesara discutarea si solutionarea completa, în limitele legii, ori de câte ori sunt implicate persoane care folosesc organele statului spre a-si asigura pozitii confortabile prin eludarea legii.
c) Este necesara discutarea si solutionarea completa, în limitele legii, ori de câte ori organele statului sunt folosite sa musamalizeze cazurile fara a analiza plagiatele semnalate.
d) Este necesara discutarea si solutionarea completa, în limitele legii, ori de câte ori organele statului folosite sa musamalizeze cazurile se pronunat asupra altor aspecte decât cele de plagiat pentru care au fost sesizate.
e) Pentru ca orice cetatean român este în drept sa reia o acuzatie de plagiat a operei unui autorului în momentul în care ajunge la probele acestuia.
f) Pentru ca România nu are nevoie de plagiatori, votati sau impusi de oricare din partidele politice, plagiatori care sa se aseze deasupra legii pentru a face din România o tara de reziduuri intelectuale si impostori cu recunoasteri din partea institutiilor statului român.
g) Pentru ca un cetatean al României poate dobândi orice functie în stat chiar si fara studii daca poporul decide aceasta prin vot universal dar nimeni nu poate vota ca o opera plagiata sa fie recunoscuta ca opera autentica !
România are nevoie de LUSTRATIE, România nu are nevoie de LUXATIE!
România are nevoie de CREATIVITATE si INTEGRITATE, România nu are nevoie de IMPOSTURA!
România are nevoie de PROGRES, România nu are nevoie de POLITICA de DISTRUGERE A VALORILOR INTELECTUALE!
România are nevoie de MODELE MORALE, România nu are nevoie de FATARNICI!

Este necesar aceste demers în acest moment?

Autorul acestui studiu considera ca demersul sau este absolut necesar întrucât el este o replica profesionala la o actiune politica vadita de inducere în eroare a opiniei publice, la o actiune de asociere si instigare la încalcarea legii, la o actiune daunatoare prin care este afectata capacitatea de creatie a tarii, în fine la o actiune previzibila prin care se cauta protectia prin mijloacele puterii politice a unei infractiuni prin intermediul unei legi inutile a plagiatului.