A
L
T
E
R
N
A
T
I
V
A
       
A
C
A
D
E
M
I
C
A
Publicatie electronica de atitudine si initiativa civica si profesionala
Despre GRAUR

Campania pentru integritate academica. Campania antiPlagiat        Ghinesbuca haiducilor si haiduciilor contra civilizatiilor

22 octombrie 2015

Statul român ocroteşte plagiatul şi plagiatorii (1). Secta plagiarectorilor şi religia acestora

Prof.Univ.Dorin Isoc, dr.ing, E-mail personal:Dorin.Isoc@yahoo.com , Web profesional: http://users.utcluj.ro/~isoc. Blog: http://dorinisoc.blogspot.com
Iniţiatorul Indexului Operelor Plagiate www.plagiate.ro

Vorbă înainte

S-a vorbit mult, poate mult prea mult despre plagiat.
Cineva a avut intenţia să se nască impresia că despre plagiat nu pot vorbi decât mari profesori universitari şi musai ziariştii şi oamenii politici.
Cineva a avut intenţia să facă din plagiat ceva complicat şi inutil pentru oamenii de rând, sau oricum un moft care a născut expresia „copy-paste”.
Prin serialul care poartă acest titlu se urmăreşte coborârea plagiatului acolo unde-i este locul: plagiatul este o abatere a „gulerelor albe” care stă la baza celor mai grave infracţiuni.
Prin serialul care poartă acest titlu se vorbeşte despre „statul infractor”.
Autorul ştie că statul reprezintă oamenii. Autorul ştie insă că statul înseamnă instituţii conduse de oameni. Când instituţiile sunt conduse de oameni care încalcă legea, care încalcă morala şi standardele etice, atunci se naşte „statul infractor” fiindcă apare imaginea că instituţiile statului încalcă legea. In faţa faptelor „statului infractor” societatea civilă trebuie să reacţioneze în modul cel mai rece, mai tenace şi mai sistematic.
„Gulerele albe” sunt sprijinite de instituţiile statului.
Când instituţiile sunt conduse de oameni care încalcă legea, morala şi standardele etice, se naşte „statul infractor”.
In aceste situaţii apare imaginea că instituţiile statului încalcă legea. In faţa faptelor „statului infractor” societatea civilă trebuie să reacţioneze în modul cel mai rece, mai tenace şi mai sistematic.
Asociaţia GRAUR din Cluj-Napoca a iniţiat şi gestionează Indexul Operelor Plagiate de la adresa www.plagiate.ro . In acest Index se află pentru prima dată un volum semnificativ de informaţii care poate documenta în mod deplin evenimente pe care presa şi alte surse de comunicare doar le sesizează.
Se mai impune o precizare importantă: premiul Nobel se acordă pentru ceea ce scrie un om, plagiator eşti pentru ce publici şi nici o altă scuză sau explicaţie nu mai este posibilă sau necesară. Cel care este acuzat de plagiat a spus tot în scris: numai ce a scris îl acuză sau îl apără.
Integritatea unei comunităţi nu este dată de numărul de indivizi care aplică regulile ci de faptul că există în aceea comunitate indivizi toleraţi care nu aplică aceleaşi reguli.
Câte ceva mai este de spus despre modul de acţiune pentru schimbarea stării societăţii. Instituţiile statului pot acţiona numai prin respectarea legii. Oamenii puşi să conducă instituţiile statului se pot întoarce împotriva acestuia în momentul în care încearcă să facă societatea şi mecanismele statului incompatibile cu cele ale lumii civilizate. Societatea civilă are dreptul să acţioneze prin toate mijloacele prin care legea nu este încălcată.
In rândurile ce urmează vom dovedi cu probe cum în România plagiatul este apărat chiar de rectorii universităţilor de stat sau private.

Ce este Consiliul Naţional al Rectorilor?

Consiliul Naţional al Rectorilor (CNR) este o entitate cu totul specială (vezi www.cnr-romania.ro).
In ciuda faptului că în Legea educaţiei este pomenit în mai multe locuri şi că el se defineşte drept
„…un organism naţional consultativ, neguvernamental, independent politic şi non-profit, …” care „… are ca scop asigurarea aplicării în mod unitar a Legii Educaţiei Naţionale şi altor prevederi normative de profil, precum şi asigurarea autonomiei universitare. CNR reprezintă universităţile acreditate din România, în raport cu autorităţile statului, fiind singurul organism de promovare a intereselor universităţilor în raport cu acestea, inclusiv în procesul legislativ care afectează educaţia şi cercetarea….”
singurul lucru cert este că CNR este „un organism singur”! Ar fi greşit să se creadă că este numai singur.
Nu, Consiliul Naţional al Rectorilor nu este numai singur ci şi foarte avid de putere.
Intr-o lume care ar trebui să fie a concurenţei între valori, Consiliul Naţional al Rectorilor are menirea unui sindicat, al unui cartel care este într-adevăr singurul.
Dacă se trece peste această realitate, este uşor de constatat că prin modul în care el se defineşte, apare unitatea de monolit a Consiliului Naţional al Rectorilor care se manifestă numai în faţa bugetului public şi că acest organism singur adună pe toţi conducătorii universităţilor care îşi propun doar să consume banul public.
Cu alte cuvinte, dacă firmele nu au dreptul la organizarea de carteluri, în schimb universităţile care consumă banul public şi-au luat singure dreptul să-şi construiască propriul cartel-sindicat cu drepturi suverane.
Reţinem că potrivit art.124 al Legii Educaţiei se dau atribuţii deosebite Consiliului Naţional al Rectorilor care participă consistent în Consiliul de etică şi management universitar pentru „punerea la punct” a universităţilor unde se încalcă printre altele prevederea de a respecta
„… politicile de echitate şi etică universitară, cuprinse în Codul de etică şi deontologie profesională aprobat de senatul universitar…”.
Mai pe înţelesul autorului acestor rânduri, Legea autorizează cartelul rectorilor să pedepsească universităţile unde se plagiază şi se plagiază şi se plagiază….

De ce Legea nu este lege sau unde s-a aciuit „secta plagiarectorilor”?

Plagiarectorii sunt o specie de rectori, care musai sunt oameni de ştiinţă, cercetători şi foarte multe altele, aleşi democratic de mulţimea de votaci ai universităţilor ca să le conducă în mod înţelept şi în folosul tuturor angajaţilor prin prăduirea veselă a banului public.
In mod evident plagiarectorul conduce universitatea care l-a ales şi l-a uns şi o reprezintă pe aceasta.
Faţă de ceilalţi rectori care încă nu au fost dovediţi plagiarectori, plagiarectorii formează o sectă în interiorul Consiliului Naţional al Rectorilor.
Dacă ţinem seama de faptul că în Consiliul Naţional al Rectorilor sunt mai bine de 100 de rectori, atunci membrii sectei plagiatorilor, împreună cu plagiatele ale căror autori sunt şi care se găsesc probate în Indexul Operelor Plagiate în România de la adresa www.plagiate.ro sunt după cum urmează:
1. Prof.Ecaterina Andronescu, Rectorul Universităţii Politehnica Bucureşti cu plagiatele indexate la 00112/06, 00113/06 şi 00114/06.
2. Prof. Aurel Ardelean, Rectorul fondator al Universităţii Vest „Vasile Goldiş” din Arad cu plagiatele indexate la 00095/06 şi 00096/06.
3. Prof.Constantin Copotoiu, Rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Tg.Mureş cu plagiatul indexat la 00006/06.
4. Prof. Coralia Cotoraci, Rectorul Universităţii Vest „Vasile Goldiş” din Arad cu plagiatele indexate la 00146/06, 00139/06, 00096/06 şi 00095/06.
5. Prof.Ramona Lile, Rectorul Universităţii "Aurel Vlaicu" din Arad cu plagiatul indexat la 00142/03;
6. Prof. Radu Ioan Munteanu, Rectorul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, cu plagiatele indexate la 00161/06 şi 00162/06;
7. Prof. Valentin Nedeff, Rectorul Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău, cu plagiatele indexate la 00214/06, 00210/06 şi 00118/05;
8. Prof.Ioanel Sinescu, membru al Academiei Române, Rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti cu plagiatele indexate la 00086/06, 00108/06 şi 00102/06.
9. Prof.Leonard Azamfirei, Rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Tg.Mureş cu plagiatul indexat la 00027/06.
Alături de rectorii lor, şi nicidecum mai prejos de aceştia în universităţile conduse de plagiarectori, se găsesc plagiaprorectori şi plagiadecani:
1. Prof.Dumitru Păduraru, Decan al Facultăţii de Medicină din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Grigore T.Popa”din Iaşi cu plagiatele indexate la 00134/06 şi 00135/06.
2. Prof.Klara Brânzaniuc, Prorectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Tg.Mureş cu plagiatul indexat la 00018/06 şi 00019/06.
3. Prof.Mihail Ioan Abrudean, Prorectorul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca cu plagiatele indexate la 00120/05, 00121/05 şi 00123/05.
4. Prof Liana Moş, Decanul Facultăţii de Medicină, Farmacie şi Medicină Dentară din cadrul Universităţii de Vest „Vasile Goldiş“ din Arad cu plagiatele 00096/06 şi 00095/06.
Nu trebuie uitat că organizaţia Consiliului Naţional al Rectorilor are în fruntea sa ca preşedinte un plagiator de soi: dna Prof.Ecaterina Andronescu.

Legea, etica şi politica plagiarectorilor

Ar fi iluzoriu să se creadă că în Consiliul Naţional al Rectorilor se pune vreodată problema discutării problemei stârpirii plagiatului din România.
Ar fi cu totul iluzoriu ca cineva să-şi imagineze că s-ar pune măcar problema întrunirii Consiliului de etică şi management universitar pentru multiplele cazuri în care universităţile nu-şi îndeplinesc obligaţia legală de a promova echitatea şi principiile eticii. Care ar fi motivele care ar impune măsuri de coerciţie? In ciuda tuturor aparenţelor plagiatele sunt realizate de profesori care apoi îşi duc pe aceeaşi cale studenţii şi doctoranzi.
Doar lupul a fost pus paznic la oi!
Politica plagiarectorilor este una simplă şi eficientă: cum se poate face mai bine incompatibilizarea sistemului de învăţământ românesc cu sistemele similar al ţărilor lumii civilizate? Să fim numai noi unici, într-o ţară în care, de exemplu, plagiatul să fie considerat cale etică şi exemplu de educaţie.
Răspunsul pare unul simplu şi eficient: dacă avem puterea, noi facem legea şi exemplul!

Păzea universitari: vin clonele!

In cele de mai sus au fost înşiruiţi plagiarectorii, plagiaprorectorii şi plagiadecanii care la momentul plagiatului erau în funcţie.
Dramatic este că alegerile proxime pentru funcţia de rector pregătesc schimbarea unor rectori, mai mulţi sau mai puţini cu clone atent pregătite.
Avem semnale multiple prin care ni se semnalează că sunt destui candidaţi la funcţia de rectori şi decani care devin cu această ocazie plagiarectori şi plagiadecani prin copierea programelor electorale cu care vor participa la alegeri. Pur şi simplu aceştia preiau programele electorale ale unor colegi care au candidat în alte campanii anterioare pentru funcţia de rector.
In mod evident că nu citează, în mod evident că nu arată ce nu le aparţin şi ce preiau fără ruşine.
Ca să răspund tuturor celor interesaţi, această speţă nu este un plagiat în adevăratul sens al cuvântului.
Nu este plagiat fiindcă programul electoral apare ca un segment din realitate, apare ca un fapt care poate să devină oricând ştire de presă, apare ca o listă de promisiuni fără soluţii, fără nici o imaginaţie decât aceea a formei de prezentare. In mod firesc, fiecare are dreptul să scrie despre un fapt, despre un eveniment.
In mod evident că preluarea identică, prin fond şi formă a unui program electoral este o faptă nedemnă care indică cel puţin sărăcia intelectuală a unei persoane. Dacă însă cei înşelaţi acceptă să fie înşelaţi de minciuni şi de mincinoşi, înseamnă că ei nu o fac de pomană.
Dacă numai atât vă duce mintea, plagiaţi fraţilor plagiarectori, plagiaţi!

In loc de epilog

In 14-17 mai 2015, la Timişoara, se întâlneşte Consorţiul Universitaria în care se regăsesc reprezentanţii a şapte universităţi „mari” din România. Cele mai multe din cele şapte universităţi „mari” au mari probleme de plagiat în care sunt implicaţi profesori şi doctoranzi.
Este firească întrebarea: de ce sunt unii care nu mai vor să acţioneze prin „singurul organism” singur al învăţământului superior? S-a distrus unitatea de monolit care a impus politica sectei plagiarectorilor?
Si apoi cum ar trebui să se citească aceste cuvinte atent moşmondite ca să nu spună nimic de priceput?
„… scăderea credibilităţii instituţiilor de învăţământ superior din cauza abordării superficiale a multiplelor cazuri de plagiat, corupţie academică, incompatibilităţi etc şi diminuarea relevanţei diplomelor universitare…”
Adică ar trebui să tacă cei care scad credibilitatea instituţiilor de învăţământ superior care acţionează prea credibil când vorbesc despre plagiatele prea evidente de la Universitatea din Bucureşti, Universitatea Babeş Bolyai din Cluj-Napoca, Universitatea de Petrol şi Gaze, ….? Sau…
Precizare: Acest articol a fost publicat pentru prima dată în publicaţia electronică www.contributors.ro.
In absenţa vreunei relaţii de transmitere de drepturi, autorul se consideră îndreptăţit să aducă articolul la publicaţiei asociaţiei GRAUR căreia îi aparţine de drept.